In Anglia ultimilor 2 ani, se discuta despre o tara in care oamenii trebuie sa detina un control mai mare, constienti de capacitatea lor de a-si influenta viata, trebuie sprijiniti in urmarirea scopurilor lor colective si individuale si sunt mai putin dependenti de stat. Guvernul britanic, receptiv la recomandarile sectorului neguvernamental, si-a asumat un rol de catalizator in crearea „marii societati” (Big Society), mai puternica, cu oameni sensibili, empatici. O societate cu mai multi oameni generosi, care ofera mai mult comunitatii, mai mult timp, mai multi bani, mai mult „orice”. In esenta, dezbaterile sunt centrate pe incurajarea generozitatii si stimularea ei (in principal, prin facilitati si proceduri fiscale simplificate). Campaniile nationale de informare si educatie fac parte din strategia de stimulare a generozitatii colective. Iar educatia in scolile britanice pentru formarea viitorilor cetateni generosi este considerata ca fiind majora.
De curand, Pears Foundation a oferit finantari in valoare totala de 200.000 de lire sterline Institutului pentru Filantropie si Fundatiei pentru Cetatenie, din Marea Britanie, ca parte a programului “Giving Education”, care vizeaza, printre altele, crearea unei „norme sociale”, ce are ca punct de plecare cultivarea sentimentului de generozitate inca „de pe bancile scolii”. Strategia proiectului Institutului pentru Filantropie este de semsibilizare a tinerilor din scoli prin organizarea unor vizite ale acestora in organizatiile neguvernamentale comunitare.
Proiectul Fundatiei pentru Cetatenie, parte a unui program national, vizeaza educatia civica a copiilor prin (in)formarea profesorilor. Andy Thornton, directorul executiv al Fundatiei, spune ca programul “Go-Givers” este un veritabil generator de optimism intr-o Anglie si o lume bombanitoare la adresa valorilor pierdute in randul generatiei tinere.
Informatii ajutatoare: Giving Green Paper; Philanthropy Review Charter; Giving White Paper.
Cetateni empatici si generosi … suna foarte frumos. Mi-ar placea ca al meu copil sa apuce sa vada asa ceva si in Romania :)) Eu sigur nu am sa apuc acele vremuri …
si mie mi.a trecut prin gand 🙂